Oh, tu, dragoste dintâi
Cât ești de curată,
Cum nu poți ca să rămâi
Când pe haină-am pată!

Cum las ura ca să stea
Te răcești îndată,
Când cu judecata grea
Mintea e-ncărcată.

Când vrei milă să arăt
Și nu-mplinesc îndemnul,
Te-ntristez și mă-mpietresc
Și simt că mă-nstrăinez.

Dar când vocea Ți-o aud
Și-ți ascult chemarea
Te aprinzi și arzi mai sus
Străbătând și zarea.

Undelemn ceresc trimis
Ca să arzi mireasmă
Și puteri să dăruiești
În această viață…

Umple vasul-ndestulare
Ca să aibe fiecare
Până vei veni, Tu, Doamne,
Lumină pe-a sa cărare.

Oh, tu, dragoste dintâi
Cât ești de curată,
Cât aș vrea ca să rămâi
Și să n-am vreo pată!